Clasificarea consoanelor, Fonologia limbii române - Wikipedia

Clasificarea vocalelor și a consoanelor. Principii pentru clasificarea sunetelor de vorbire
Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus un operator care forțează rostirea împreună a două vocale. O astfel de echivalare are însă dezavantajul că trebuie să introducă de asemenea un mod de a deosebi perechi de cuvinte în care aceleași sunete vocalice formează diftongi ascendenți și descendenți, precum știucă și știu, pentru a arăta care este vocala purtătoare de accent și care este semivocala. Același sunet apare uneori la interiorul unor cuvinte, ca în oricine, cîțiva, cincisprezece.

Sunteți pe pagina 1din 3 Căutați în document Clasificarea articulatorie a consoanelor Articularea consoanelor se caracterizează prin faptul că, spre deosebire de vocale, curentul de aer fonator nu iese liber, ci întâlneşte un obstacol care îl blochează în anumite gradeşi moduri. Aceste obstacole constau în închiderea bruscă a canalului fonator sau înîn gustarea canalului strictură. În funcţie de dimensiunea spaţiului prin care trece fluxul de aer fonator distingemsonan teşin esonante.

clasificarea consoanelor

Sonantele vezişi mai jos au o poziţie intermediară între vocaleşi consoanele propriu-zise nesonante. Un alt aspect care deosebeşte consoanele de vocale, dar le apropie de semivocale, este comportamentul diferit în silabă: consoanele atât nesonantele, câtşi sonantele nu pot constitui silabă ş i nu sunt purtătoare de accent.

Clasificarea vocalelor și a consoanelor. Principii pentru clasificarea sunetelor de vorbire 1. Definiția foneticii, diverse secțiuni de fonetică Fonetica este o secțiune de lingvistică care studiază partea sonoră a limbajului.

Clasificarea articulatorie a consoanelor se face după trei criterii: modul de articulare — felul în care organele articulatorii creează un obstacol în calea fluxului de aer fonator; locul de articulare — punctul din cavitatea rezonatoare bucală în care se creează obstacolul, sonoritatea — trăsătura care face distincţia între consoanele rostite cu vibraţie glotală sonorele şi cele lipsite de vibraţie surdele.

După acest ultim criteriu, consoanele se grupează în cupluri numite perechi omorganice, alcătuite din consoane cu acelaşi mod de articulareşi cu aceeaşi localizare.

Acest lucru poate fi probat prin rostirea înşoaptă a consoanelor sonore: clasificarea consoanelor rezulta de fiecare dată perechea surdă, semn că se deosebesc numai în ceea ce priveşte sonoritatea.

clasificarea consoanelor

Nesonantele se clasifică după toate aceste trei criterii; pentru sonante, în schimb, nuNesonantele se clasifică după toate aceste trei criterii; pentru sonante, în schimb, nu sunt relevante decât primele două criterii, deoarece sonantele sunt întotdeauna sonore. Sonantele sunt consoane obligatoriu sonore, a căror rostire se caracterizează printr-un zgomot expirator mai slab decât cel specific consoanelor nesonanteşi prin prezenţa unor tonuri muzicale, specifice articulării vocalelor.

Prezenţa unor tonuri muzicale în articularea sonantelor înseamnă că acestea au o anumită durată, ceea ce le deosebeşte de celelalte consoane. Totuşi, durata menţionată este foarte mică aproape insesizabilă clasificarea clasificarea consoanelor urechea umanăsonantele, caşi nesonantele, neputând fi pronunţate decât cu ajutorul unei vocale.

clasificarea consoanelor

După cum s-a menţionat deja, consoanele nesonante se grupează în perechi omorganice clasificarea consoanelor ra — dacă două consoane sunt la fel după primele două criterii modul de articulareşi locul de articulareatunci se diferenţiază după criteriul sonorităţii. În limba română, două consoane surde, [ţ, h], nu au pereche sonoră la nivelul limbii literare standardci doar la nivel dialectal regional.

Subiecte de Admitere la Poliție / Jandarmi - martie 2021 - grile de gramatică rezolvate + explicate

Şi aceastăconsoană este prezentă numai dialectal: cf. Sonantele sunt, cum s-a explicat deja vezisuprasunete obligatoriu sonore, deci nu au pereche surdă, fiind rostite cu vibraţie glotală.

Curiozități despre vocale Cuvinte care conțin numai vocale: oaie, ouă, ie.

Sonantele clasificarea consoanelor mai împart însă după timbru, criteriu nerelevant pentru consoanele nesonante. Aşadar, după ti mbr u, sonantele sunt: 1. Grupurile consonantice desemnează mai multe consoane alăturateşi pot fi bimembre, trimembre etc.

clasificarea consoanelor

În limba română, grupurile bimembre sunt cele mai numeroase, iar cele trimembre, mai puţin frecventeşi conţin în structura lor o consoană lichidă [l, r].

Extensia maximală consonantică în limba română este de 5 consoane în cuvânt, dar de 3 în silabă: optsprezece [opt-spre-ze-če], angstrom [ang-strom] etc.

clasificarea consoanelor

Documente similare cu Consoanele.

Citițiși