Artroza hipertrofica. Sună la Arcadia

Ce este artroza?

Artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor cronice după afecţiunile ischemice cardiovasculare.

Exercitii functionale pentru artroza avansata a soldului

Incidenţa artrozei creşte cu vârsta şi prezintă o frecvenţă mai mare la femei decât la bărbaţi. Factori de risc Cei mai importanţi factori de risc studiaţi în dezvoltarea artrozei cu diferite localizări: genunchi, şold, mână, coloana vertebrală şi piciorul sunt: înaintarea în vârstă, sexul, rasa, predispoziţia genetică, obezitatea, traumatisme, tulburări de aliniament articular. Alţi factori de risc: densitatea osoasă, boli metabolice.

  • Unguente utilizate pentru osteochondroză
  • Femeile sufera de doua ori mai frecvent de artroza decat barbatii.
  • Durere articulara Despre durerea articulara Cavitatea articulara este sediul unor stari patologice variate care vor determina deficit functional mai mult sau mai putin sever, respectiv redoare articulara, limitarea mobilitatii articulare, anchiloze, la care se adauga durerea — element important al disfunctionalitatii articulare.
  • O articulație ruptă pe deget doare
  • Dispozitive pentru tratamentul artritei artrite

Vârsta este factorul corelat cel mai mult cu artroza. Dovada radiografică a artrozei este prezentă la majoritatea persoanelor peste 65 de ani.

  • Dureri acute la nivelul articulațiilor piciorului
  • Sus Artroza este o artropatie degenerativa, multifactoriala si heretogena, caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular, insotita de o reactie hipertrofica a osului subcondral ce are drept consecinta neoformare de os si cartilaj si variate reactii ale celorlalte structuri articulare sinoviala, capsula, menisc exprimate prin modificari clinice si radiologice caracteristice.
  • Excesul de greutate, principala cauza a artrozei Excesul ponderal este considerat si un factor de risc, mai ales in cazul artrozei de la nivelul soldului coxartroza.
  • Ce provoacă o durere articulară pe braț
  • Artroza acromioclaviculară a tratamentului articulației umărului

Sexul: femeile au o prevalenţă mai scăzută decât bărbaţii înainte de 50 de ani, dar după această vârstă există o creştere majoră a riscului de artroză la femei. Prevalenţa gonartrozei şi artrozei mâinii este mai mare la femei decât la bărbaţi, în timp ce coxartroza este mai frecventă la bărbaţi. Incidenţa diferită după 50 de ani între sexe poate fi rezultatul deficienţei post-menopauză artroza hipertrofica estrogen.

Artroza articulației acromio-claviculară Această articulație se mișcă doar atunci când brațul traversează toracele sau se află deasupra capului. Articulația conține un menisc ce ajută la mișcare și este stabilizată de ligamentele coraco-claviculare și capsula articulară. Artroza articulației acromio-claviculară reprezintă o maladie degenerativă. Odată cu înaintarea în vârstă, la nivelul articulațiilor se instalează uzura.

Studii recente au asociat terapia de substituţie cu estrogeni cu un risc mai scăzut de gonartroză şi coxartroză în perioada post-menopauză. Predispoziţia genetică: Artroza cu implicarea mai multor articulaţii, inclusiv cu noduli Heberden şi localizarea la genunchi, este de două ori mai probabil să apară la rudele de gradul întâi.

Știința Arcadia

Obezitatea este un factor de risc modificabil şi este asociat cu un risc ridicat pentru artroză mai ales la nivelul genunchiului. Artroza hipertrofica forţelor mecanice asupra articulaţiilor care suportă greutatea reprezintă factorul principal ce conduce la degradarea şi deformarea articulaţiilor, scăderea ponderală ameliorează simptomatologia.

artroza hipertrofica

Obezitatea este recent descrisă ca factor de risc sistemic deoarece s-a demonstrat că ţesutul adipos are un rol central în activarea cascadei inflamatorii, astfel este explicat motivul pentru care obezitatea nu este asociată doar cu artroza de la nivelul articulaţiilor portante.

Tulburări de aliniament articular inegalitatea de membre inferioare, displazia de şold, tulburări de statică şi traumatismele osteoarticulare subluxaţii, luxaţii, fracturi, activităţi fizice excesive reprezintă cauze locale.

Artroza: simptome Artroza afectează cel mai frecvent genunchii, şoldurile, coloana vertebrală, picioarele şi mâinile putând fi simptomatică artroza hipertrofica doar cu expresie radiologică. În artroză pot să apară următoarele simptome şi semne clinice: Durerea este primul simptom şi cel artroza hipertrofica pacienţii descriu durere ce apare în timpul activităţilor zilnice şi se ameliorează în repaus, având caracter mecanic şi fiind meteo-dependentă.

Factori de risc

În perioadele de acutizare pacienţii pot acuza şi durere nocturnă. Scăderea mobilităţii este legată de incongruenţa suprafeţelor articulare, reducerea spaţiului articular şi tardiv de apariţia atrofiilor musculare periarticulare, a instabilităţi şi blocajul mecanic ca urmare a formării osteofitelor.

În final apare impotenţa funcţională secundară anchilozelor în poziţii vicioase, pacienţii având probleme în desfăşurarea activităţilor zilnice.

Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora.

Diagnostic Examen fizic Artroza poate determina modificări ale mersului mai ales când afectează articulaţiile portante şold, genunchi, glezne şi picior. Alterarea mersului participă la întreţinerea durerii locale, însă are consecinţe şi asupra celorlalte articulaţii portante şi coloanei lombare. Palparea interliniului articular şi a structurilor periarticulare artroza hipertrofica apariţia durerii. Tumefacţia articulară poate fi urmarea sinovitei, cu acumulare de lichid sinovial intraarticular în exces, ce poate fi uneori însoţită de căldură locală.

Deformările articulare apar în stadiile avansate, contribuind la alinierea incorectă şi instabilitate.

Durere articulara

În special la nivelul membrelor inferioare poate cauza scurtarea, devierea în varus sau valgus a genunchilor. Explorări paraclinice a. Investigaţii de laborator VSH-ul şi proteina C reactivă sunt de obicei în limite normale, dar se poate detecta o uşoară creştere a VSH-ului, mai ales în perioadele de acutizare.

artroza hipertrofica

Investigaţii imagistice Radiografia convenţională este principala metodă de diagnostic în artroză, utilă şi pentru aprecierea progresiei bolii, a excluderii altor afecţiuni osteonecroza, artrita din bolile inflamatorii, tumori.

De multe ori modificările clinice nu se corelează cu cele radiologice.

Ultima ora

Imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară poate indica leziunile cartilajului, lichidul sinovial, sinovita, leziunile de menisc sau a ligamentelor. RMN-ul nu se utilizează de rutină. Prezintă avantajul vizualizării tridimensionale a cartilajului, ajută în monitorizarea progresiei bolii şi este utilă pentru diagnosticul diferenţial al artrozei de alte afecţiuni osteoarticulare.

Consecinţele sunt: durerea, împiedicarea mişcărilor normale şi deformările. Artroza are ca factori declanşatori favorizanţi uzura articulară, suprasolicitarea, supraîncărcarea. Nu se vindecă, dar poate fi ameliorată.

Ecografia este utilă în detectarea lichidului intraarticular şi a modificărilor de cartilaj, poate vizualiza chisturile mai ales în spaţiul popliteu. Evidenţiază precoce osteofitele, putând identifica şi modificări ale tendoanelor, capsulei, chisturi sinoviale, epanşament articular, fragmente intraarticulare de cartilaj. Artroscopia vizualizează cartilajul, membrana sinovială, osteofitele şi leziunile meniscului.

artroza hipertrofica

Artroza: tratament Tratamentul artrozei necesită îmbinarea tratamentului medicamentos cu terapia de recuperare şi educaţia pacientului. Obiectivele tratamentului în artroză cuprind: — educarea pacientului cu privire la boală şi planul terapeutic al acesteia; — ameliorarea durerii; — îmbunătăţirea funcţionalităţii şi scăderea dizabilităţii; — prevenirea sau întârzierea progresiei bolii şi a consecinţelor sale Tratamentul nonfarmacologic Educaţia pacientului este importantă, fiind subliniată în toate ghidurile.

Pacienţii sunt informaţi cu privire la caracterul evolutiv şi potenţial invalidant al bolii. Factorii de risc ce pot fi contracaraţi constau în: — evitarea excesului ponderal.

Citițiși